Nimeni nu este cinstit mai mult în Ortodoxie decât Preasfânta Fecioară Maria — Maica Domnului. Iconostasele, slujbele, rugăciunile, mănăstirile: pretutindeni, prezența ei este simțită. Dar de ce? Ce loc ocupă ea în credința ortodoxă?

Theotokos — Născătoarea de Dumnezeu

Titlul fundamental al Maicii Domnului în Ortodoxie este Theotokos — Născătoarea de Dumnezeu. Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431) a proclamat că Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu, nu doar maica unui om în care a locuit Dumnezeu. Aceasta este o mărturisire hristologică: afirmă că Cel născut din ea este în același timp om și Dumnezeu.

Rolul ei în mântuire

Maica Domnului a spus „fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38) — un „da” care a făcut posibilă întruparea lui Dumnezeu. Părinții Bisericii o numesc uneori „noua Evă”: dacă Eva a adus neascultarea, Maria a adus ascultarea care a deschis drumul mântuirii.

Mijlocitoarea noastră

Ortodocșii o cinstesc pe Maica Domnului ca mijlocitoare înaintea Fiului ei. Ea nu este co-mântuitoare — mântuirea vine doar de la Hristos — dar, ca Maică a lui Dumnezeu și a noastră, rugăciunile ei au o putere deosebită. La nunta din Cana, ea a mijlocit pentru oaspeți, iar Hristos a ascultat-o.

Prezența ei în viața liturgică

Aproape fiecare slujbă ortodoxă se încheie cu o rugăciune către Maica Domnului. Acatistul Bunei Vestiri este cel mai vechi și mai frumos imn mariologic. Paraclisul Maicii Domnului se cântă în Postul Adormirii (1-14 august) și ori de câte ori credincioșii au nevoie de ajutor.