Acatistul (din grecescul akathistos — „cel ce nu stă jos", adică „cel care se cântă în picioare") este o formă liturgică de laudă și rugăciune adresată lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau sfinților. Originea genului este legată de Sfântul Roman Melodul (sec. VI), iar prototipul tuturor acatistelor este Acatistul Maicii Domnului, compus cu ocazia izbăvirii Constantinopolului de atacurile dușmanilor și cântat pentru prima dată în noaptea de vineri spre sâmbătă a celei de-a cincea săptămâni din Postul Mare — obicei păstrat până astăzi în toată lumea ortodoxă.
Structura unui acatist cuprinde 13 condace și 12 icoase, alternând: fiecare condac se încheie cu strigătul „Aliluia!" iar fiecare icos cu un șir de „bucurii" (chairetismoi) urmate de un refren specific. Acatistul se citește de obicei sâmbăta dimineața sau în zilele de praznic ale sfântului respectiv, stând în picioare, cu smerenie și evlavie.
Acatistul Maicii Domnului
Acatistul Maicii Domnului este cel mai vechi și mai important acatist din tradiția ortodoxă, considerat prototipul întregului gen liturgic. Alcătuit în secolul al VI-lea — tradiția îl atribuie Sfântului Roman Melodul, deși paternitatea exactă rămâne disputată de specialiști —, acesta a fost cântat pentru prima dată în noaptea de 7 august 626, când flota persano-avară a asediat Constantinopolul și credincioșii s-au refugiat în Catedrala Sfintei Sofia, rugându-se toată noaptea în picioare. Dimineața, dușmanii au ridicat inexplicabil asediul. Drept mulțumire, Patriarhul Serghie a instituit privegherea de laudă față de Maica Domnului, care se ține în fiecare an în Vinerea celei de-a cincea săptămâni din Postul Mare.
Acest acatist cuprinde 12 icoase cu câte 13 bucurii fiecare — salutările îngerești adresate Fecioarei Maria — și 13 condace, alternând cu icoasele. Fiecare icos se încheie cu strigătul „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!", iar fiecare condac cu „Aliluia!". Condacul 1 și Icosul 1 sunt redate integral mai jos; structura completă urmează același tipar pentru toate cele 24 de strofe.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, ca cei ce am scăpat de nevoi, aducem ție, noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu! Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție:
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icosul 1
Înger povățuitor s-a trimis din cer să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel fără de trup văzând, Doamne, pe Tine întrupat, s-a spăimântat și a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:
- Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
- Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
- Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
- Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
- Bucură-te, înălțime la care anevoie se suie gândurile omenești;
- Bucură-te, adânc spre care cu anevoie se coboară și ochii îngerilor;
- Bucură-te, că ești scaun Împăratului;
- Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate;
- Bucură-te, stea care arăți Soarele;
- Bucură-te, pântece al dumnezeieștii întrupări;
- Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura;
- Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
- Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Notă: Acatistul Maicii Domnului continuă cu Condacul 2 — Icosul 2, ..., până la Condacul 13 și Icosul 12, urmând același tipar: fiecare condac aduce o meditație teologică asupra unui moment din istoria mântuirii (Buna Vestire, nașterea Pruncului, fuga în Egipt, minunile lui Hristos, Răstignirea, Învierea, Cincizecimea) și se încheie cu „Aliluia!"; fiecare icos cuprinde 12 perechi de bucurii adresate Maicii Domnului și se încheie cu „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!". Textul integral, în traducerea oficială a Bisericii Ortodoxe Române, se găsește în Ceaslov, în Mineiul lunii martie (slujba din Sâmbăta Acatistului) și în orice culegere de acatiste aprobată de Patriarhia Română.
Acatistul Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este unul dintre cei mai cinstiți sfinți din toată lumea creștină. Născut în Patara, Licia (Asia Mică), în jurul anului 270, a trăit în vremea împăratului Dioclețian, suferind prigoanele și mai apoi participând la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde a apărat cu fermitate credința ortodoxă împotriva ereziei lui Arie. Este prăznuit pe 6 decembrie (adormirea) și pe 9 mai (aducerea moaștelor la Bari, Italia, 1087).
Sfântul Nicolae este patronul celor aflați în primejdie pe mare, al copiilor, al celor săraci și nedreptățiți, al morarilor, al negustorilor și al multor bresle. Nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul veacurilor prin rugăciunile sale — de la salvarea unor corăbieri de la înec, la eliberarea unor condamnați pe nedrept la moarte, la ajutorarea în taină a unor familii sărace — l-au înscris pentru totdeauna în inima poporului ortodox. Acatistul său, cântat cu evlavie în preajma prăznuirilor, condensează aceste minuni în formă de laudă liturgică.
Condacul 1
Ales slujitor al lui Hristos și grabnic ajutător al celor ce aleargă la tine, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe Părinte Nicolae! Că tu, stând înaintea scaunului Domnului, ne izbăvești pe noi din toate nevoile cu rugăciunile tale. Drept aceea strigăm ție:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Icosul 1
Înger cu chip omenesc te-a arătat pe tine Dumnezeu în cetatea Mirelor, Sfinte Ierarhe Nicolae, că din pruncie ai slujit Lui cu curăție și dreptate, cu post și cu rugăciune, și de la Dânsul ai primit darul minunilor. Pentru aceasta și noi, nevrednicii, cu credință strigăm ție:
- Bucură-te, mlădiță din rădăcina cea bună și roditoare;
- Bucură-te, floarea câmpului ce a odrăslit buna-mireasmă a faptelor bune;
- Bucură-te, odor de mult preț al Bisericii lui Hristos;
- Bucură-te, candelă prea luminoasă a Duhului Sfânt;
- Bucură-te, vas ales al lui Dumnezeu, plin de har și bunătate;
- Bucură-te, oglindă neîntinată a curăției și sfințeniei;
- Bucură-te, ajutorule grabnic al celor aflați în nevoi și scârbe;
- Bucură-te, îndepărtătorule al întristărilor și al necazurilor;
- Bucură-te, tărie nebiruită a dreptei credințe;
- Bucură-te, cel ce izgonești eresurile cu puterea adevărului;
- Bucură-te, ocrotitorul văduvelor și al orfanilor;
- Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi și îmbrăcătorul celor goi;
- Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Notă: Acatistul Sfântului Nicolae continuă cu 12 condace și 12 icoase, meditând asupra nașterii și creșterii sale în credință, alegerii ca episcop al Mirelor, apărării credinței la Niceea, minunilor săvârșite în viață și după moarte, și mijlocirii sale neîncetate pentru credincioși. Textul integral se găsește în Acatistierul tipărit de Patriarhia Română și în Mineiul lunii decembrie.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia (Asia Mică), la sfârșitul secolului al III-lea, dintr-o familie de creștini înstăriți. Ofițer strălucit în armata romană, a ajuns la rangul de tribun militar în vremea împăratului Dioclețian. Când a izbucnit persecuția împotriva creștinilor (303 d.Hr.), Sfântul Gheorghe și-a împărțit averea la săraci, s-a mărturisit creștin în fața împăratului și a îndurat cu curaj torturi înfiorătoare timp de opt zile, până la decapitare, pe 23 aprilie 303.
Cultul său s-a răspândit rapid în toată lumea creștină. Este patronul Angliei, Georgiei, Moldovei și al multor alte țări și orașe. În tradiția populară ortodoxă, Sfântul Gheorghe este reprezentat ca un cavaler ucigând un dragon — simbol al biruinței credinței creștine asupra răului și a mărturisirii până la moarte. Prăznuirea sa pe 23 aprilie este una dintre cele mai mari sărbători de primăvară din lumea ortodoxă.
Condacul 1
Apărătorule al credinței și biruitorule al diavolului, mare mucenice Gheorghe, pe tine, purtătorul de biruință, te lăudăm cu cântări de laudă! Că tu ai biruit cetele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți și ne-ai deschis calea spre împărăția cerurilor. Drept aceea strigăm ție:
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, purtătorule de biruință!
Icosul 1
Înger între muritori te-a arătat pe tine Dumnezeu, Sfinte Gheorghe, căci împodobindu-te cu sfânta credință din pruncie, ai lăsat în urmă toate desfătările lumești și, îmbrăcând platoșa dreptei credințe, ai stat viteaz înaintea tiranului. Drept aceea, te fericim cu această cântare:
- Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Hristos mai presus de toate;
- Bucură-te, cel ce ai lăsat slava lumească pentru slava cerească;
- Bucură-te, diamant al credinței, neînfrânt de nici o cruzime;
- Bucură-te, ostaș al lui Hristos, biruitor al oastei drăcești;
- Bucură-te, cel ce ai arătat tăria credinței în chinuri groaznice;
- Bucură-te, cel ce ai rușinat înțelepciunea lumii cu simplitatea credinței;
- Bucură-te, cel ce ai biruit balaurul cel nevăzut al păcatului;
- Bucură-te, ajutorule al celor ce se luptă cu ispitele vieții;
- Bucură-te, ocrotitorul oștenilor și al celor nedrepătățiți;
- Bucură-te, cel ce reverse mirul vindecărilor din sfintele tale moaște;
- Bucură-te, podoabă a Capadociei și a toată lumea creștinească;
- Bucură-te, mijlocitor neobosit pentru sufletele noastre;
- Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, purtătorule de biruință!
Notă: Acatistul Sfântului Gheorghe continuă cu 12 condace și 12 icoase, cântând nașterea sa în familie creștinească, alegerea ca ofițer, mărturisirea credinței înaintea lui Dioclețian, chinurile multiple și minunile din timpul martiriului, biruința finală și cinstea primit de la Dumnezeu. Textul integral se găsește în Acatistierul Patriarhiei Române.
Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Ioan Hrisostom (347–407 d.Hr.), supranumit „Gură de Aur" pentru elocința sa fără seamăn, este una dintre cele mai mari personalități ale Bisericii creștine universale. Născut la Antiohia, a primit o educație retorică desăvârșită, pe care a pus-o cu totul în slujba Evangheliei. Ales Arhiepiscop al Constantinopolului în 398, a propovăduit cu curaj dreptatea socială, a mustrat corupția și luxul clasei conducătoare și a organizat activitatea caritativă a Bisericii pe scară largă. Curajul său l-a dus în exil de două ori, iar moartea i-a venit în drumul spre locul de exil, la Comana, în 407.
Sfântul Ioan Gură de Aur este autorul celei mai răspândite liturghii din lumea ortodoxă — Sfânta Liturghie care îi poartă numele, săvârșită în mod obișnuit în toate duminicile și zilele de rând. Este prăznuit pe 13 noiembrie (ziua adormirii), pe 27 ianuarie (aducerea moaștelor la Constantinopol) și pe 30 ianuarie (împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul — Sfinții Trei Ierarhi). Acatistul său celebrează atât înțelepciunea cuvântului său, cât și curajul mărturisirii sale.
Condacul 1
Înțeleptule ierarhe și luminătorule al Bisericii lui Hristos, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe Ioan! Că prin cuvintele tale de aur ai luminat lumea și prin viața ta sfântă ai arătat calea mântuirii. Drept aceea, cu mulțumire strigăm ție:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioan, gură de aur a Bisericii!
Icosul 1
Îngerul propovăduirii Evangheliei te-a arătat pe tine, Sfinte Ioan, că ai primit de la Dumnezeu darul cuvântului și l-ai folosit nu spre slava ta, ci spre zidirea Bisericii și mântuirea sufletelor. De aceea, cu evlavie îți cântăm unele ca acestea:
- Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt și gura Treimii;
- Bucură-te, cel ce ai hrănit popoarele cu pâinea cuvântului lui Dumnezeu;
- Bucură-te, cel ce ai mustrat cu îndrăzneală fărădelegea celor mari;
- Bucură-te, apărătorule al văduvelor, al orfanilor și al săracilor;
- Bucură-te, cel ce ai suferit exilul pentru dreptate și adevăr;
- Bucură-te, cel ce ai unit în inima ta smerenia și curajul;
- Bucură-te, tâlcuitorule al Sfintei Scripturi, care ai luminat tainele ei;
- Bucură-te, cel ce ai lăsat moștenire omilii care hrănesc și astăzi sufletele;
- Bucură-te, autorul Sfintei Liturghii, jertfă de laudă neîncetată;
- Bucură-te, cel ce ai știut că rugăciunea este comoara cea mai de preț;
- Bucură-te, podoabă a Antiohiei, a Constantinopolului și a toată Biserica;
- Bucură-te, mijlocitorule pentru noi, cei ce te cinstim cu credință;
- Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ioan, gură de aur a Bisericii!
Notă: Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur continuă cu 12 condace și 12 icoase, meditând asupra formării sale la Antiohia, preoției și predicii, alegerii ca arhiepiscop, reformei Bisericii din Constantinopol, conflictului cu împărăteasa Eudoxia, exilurilor și morții în drum spre exil, canonizării și cinstirii moaștelor sale. Textul integral se găsește în Acatistierul Patriarhiei Române.
Acatistul Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos
Învierea lui Hristos — „Paștile" — este inima întregii teologii ortodoxe și a întregii vieți liturgice a Bisericii. „Dacă Hristos n-a înviat, deșartă este credința voastră" (1 Corinteni 15:17) — spunea Sfântul Pavel, arătând că fără Înviere nu există creștinism. Sfântul Ioan Teologul numește acest eveniment „biruința care a biruit lumea" (1 Ioan 5:4), iar Sfântul Serafim de Sarov saluta pe fiecare vizitator cu „Hristos a Înviat, bucuria mea!" — indiferent de anotimp.
Acatistul Sfintei Învieri este un imn de laudă și mulțumire adresat Mântuitorului pentru biruința Sa asupra morții și asupra tuturor puterilor răului. Spre deosebire de acatistele sfinților, care laudă o persoană creată, acesta laudă pe Însuși Dumnezeu întrupat, Care a trecut prin moarte pentru a o nimici din interior și a deschide tuturor porțile Raiului. Acatistul se cântă cu deosebire în perioada Pascală, dar poate fi citit cu folos oricând, îndeosebi în momente de descurajare sau de luptă duhovnicească, ca mărturisire a nădejdii creștine.
Condacul 1
Apărătorule și Izbăvitorul nostru, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai biruit moartea și ai dăruit viața, primit-am din mâna Ta Învierea Ta ca pe o temelie neclintită a nădejdii noastre! Drept aceea, cu bucurie Pascală îți cântăm:
Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le!
Icosul 1
Înger de lumină a stat la ușa mormântului și a binevestit femeilor mironosițe Învierea Ta, Doamne, zicând: Nu este aici, ci a Înviat! Iar noi, primind vestea Învierii cu suflet deschis, cu bucurie Îți cântăm:
- Bucură-Te, Hristoase, Cel ce ai coborât în adâncurile morții și le-ai luminat;
- Bucură-Te, Cel ce ai sfărâmat porțile iadului și ai eliberat pe cei ținuți în lanțuri;
- Bucură-Te, Cel ce ai biruit păcatul din rădăcina lui prin sângele Tău;
- Bucură-Te, Cel ce ai transformat mormântul din capăt de drum în poartă de început;
- Bucură-Te, nădejdea celor ce se luptă cu deznădejdea și cu moartea;
- Bucură-Te, bucuria mironosițelor care au venit cu lacrimi și s-au întors cu veselie;
- Bucură-Te, Cel ce Te-ai arătat mai întâi celor smeriți și nu celor puternici;
- Bucură-Te, lumina cea neînserată care a strălucit în noaptea cea mai lungă;
- Bucură-Te, cel ce prin rănile Tale ne-ai vindecat pe noi de rănile păcatului;
- Bucură-Te, Cel ce ai unit în Persoana Ta moartea și viața, nimicind moartea;
- Bucură-Te, Cel ce dai sens suferințelor noastre prin suferința și biruința Ta;
- Bucură-Te, Cel ce ne aștepți și pe noi la Învierea cea de obște;
- Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le!
Notă: Acatistul Sfintei Învieri continuă cu 12 condace și 12 icoase, meditând asupra Golgotei și Pogorârii la iad, învierii în a treia zi, arătărilor față de Maria Magdalena, ucenicii de la Emaus, Apostolii și Toma, Înălțarea și trimiterea Duhului Sfânt — toate văzute ca etape ale biruinței pascale. Textul integral se găsește în Acatistierul Patriarhiei Române și în culegeri de rugăciuni pascale.
Rugăciune și comunitate
Citește acatistele cu evlavie și smerință, de preferință în fața unei icoane, cu o lumânare aprinsă. Dacă treci printr-o perioadă dificilă, trimite-ne o cerere de rugăciune — comunitatea noastră se roagă pentru fiecare cerere primită.